Scurte cuvinte înţelepte

MÂNTUIRE: a ne mântui înseamnă a tăia voia noastră;

LIBERTATE: voinţa sufletului raţional gata să se mişte încotro voieşte; e bine să ne mişcăm spre bine ca să topim amintirea răului prin gânduri bune (Sf. Grigore de Nysa)

PUTERE ŞI RUGĂCIUNE: cât poate Dumnezeu cu puterea poate Maica Domnului cu rugăciunea;

STATORNICIE: nimeni nu poate schimba ceea ce au stabilit Sfintele Sinoade Ecumenice. Oricine modifică, chiar ierarh de este, ÎNCETEAZĂ A MAI FI ORTODOCS;

CĂRARE: drumul spre Iisus Hristos trece prin purtarea crucii, însă noi găsim o mie de motive ca să purtăm o cruce uşoară;

SFINŢENIE: fiecare purtăm în spate cadavrul sfântului pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la noi;

TEOLOGIA ORTODOXĂ: nu este o filosofie despre lumea văzută şi nevăzută sau raportul dintre Creator şi creaţie. Ea este expresia Adevărului. Dogmele sunt descrieri ale ADEVĂRULUI.

Fericitul Martir Mircea Vulcănescu despre slujbele ortodoxe şi statornicia în învăţătura primită

Slujba bisericească ortodoxă smulge sufletul omului din preocupările materiale, după cântarea Heruvicului, care spune: „toată grija cea lumească să o lepădăm”. Omul devine uşor, sufletul se ridică, în cântările de laudă, care pornesc de la strană, şi sufletul se desprinde de trup şi zboară spre Dumnezeu. Întreg norodul se topeşte într-un sentiment de comunitate, de apăsare, de răbdare, de păcat şi de durere. Topit în acest sentiment, omul dobândeşte un fel de vedenie a universalităţii sale. El se simte în comunitate cu toţi cei care ascultă aceeaşi slujbă, şi pentru că slujba este neschimbată, este plămădită de cântare, după tipic, el se regăseşte în aceeaşi comunitate de atitudine emotivă, în aceeaşi poziţie de pregătire pentru primirea harului, cu toţi cei care se roagă cu el după aceeaşi lege; ba, mai mult, se simte solidar cu morţii, cu părinţii săi, care ascultaseră aceeaşi liturghie şi de care se apropie şi prin parastase. Astfel, Biserica ţese în om o unitate de simţire comună întregii creştinătăţi răsăritene care stă, desigur, la baza identificării neamului şi a legii cu creştinătatea şi omenia.

De aceea, să mărturisim neclintit ceea ce am primit. Singurul lucru fundamental în materie de învăţătură este PĂSTRAREA NEALTERATĂ A TRADIŢIEI, FĂRĂ ADAOS, AŞA CUM A FOST PRIMITĂ. CURĂŢENIA ÎNVĂŢĂTURII STĂ ÎN NESTRICAREA EI!

Mircea Vulcănescu, Creştinul în lumea modernă. Răul veacului şi criza Bisericii, Ed. Cuvânt ortodox, Bucureşti, 2013, p. 131-134.

Cuvânt scurt şi de folos de la Sf. Teofan Zăvorâtul (I)

1. Fii în Biserică, ţine tot ceea ce ţine ea şi vei petrece în adevăr.

2. Credinţa se naşte din pocăinţă şi se sprijină pe ea.

3. Loveşte-l pe vrăjmaş cu numele Domnului Iisus!

4. Ce înseamnă a fi bărbat desăvârşit în Domnul nu ştie nimeni, afară de cei care au ajuns la această vârstă.

5.  După ce ai primit adevărul în inimă, să-ţi păstrezi gândurile şi simţirile aşa cum o cere adevărul.

6.  Intră în tine însuţi şi priveşte chipul gândurilor tale. Cercetează-ţi înclinările şi dispoziţiile: sunt ele, oare, aşa cum le cer de la tine Domnul şi Evanghelia?

7. Nu te cruţa, nu te teme de faţa omului. Descoperă-ţi ruşinea, ca să te speli; arată-ţi ranele, ca să te curăţeşti; povesteşte toate nedreptăţile tale.

8. Intrând în Biserică, leapădă mintea ta şi vei deveni înţelept cu adevărat; leapădă lucrarea voii tale şi vei începe să lucrezi cu adevărat; leapădă-te de tine însuţi şi vei deveni cu adevărat propriul stăpân. Ah, de-ar pricepe lumea înţelepciunea asta!

9. Păcătoşii sunt tot timpul ameţiţi, fiindcă vrăjmaşul îi învârte (a se citi în acest sens şi din Cuviosul Paisie Aghiorâtul – nota noastră).

10. Se cade să ne minunăm de uşurătatea cu care se apucă să tâlcuiască cele ale Scripturii oameni cu totul străini de tărâmul de care ţin aceste lucruri.

11. Nu raţiunea este potrivnică credinţei, ci inima destrăbălată.

12. Adevăraţii rugători, cerând ceva la rugăciune, adaugă postul, privegherile, lipsurile de toate felurile; şi apoi cer nu o zi, nici două, ci luni şi ani; drept aceea şi primesc. Acestora să le fiţi următori, de vreţi să aveţi spor la rugăciune.

Sf. Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, 284 p.

Piramida Raiului după Sf. Nicolae Velimirovici

Treapta I – SMERENIA (Aceasta nu are limbă pentru a vorbi de rău pe alţii, nu are privire pentru a vedea răul altuia, nu are urechi ca să asculte vorbirea de rău a altora)

Treapta II –  LACRIMA (untdelemnul ochilor – Sf. Antonie cel Mare). Lacrimile evanghelice sunt acelea care curg din inima înfrântă şi plină de pocăinţă.

Treapta III – BLÂNDEŢEA (fiica smereniei şi nepoata lacrimilor. Eu sunt blând, spune despre Sine Fiul lui Dumnezeu.)

Treapta IV – DREPTATE-ADEVĂR (adevărul despre Creator, adevărul despre lume, adevărul despre scop, adevărul despre Cale)

Treapta V- MILOSTENIA (Dacă nu ai nimic al tău pe care să-l dai unui cerşetor, roagă-te lui Dumnezeu pentru el. Sf. Serafim de Sarov)

Treapta VI – CURĂŢIA INIMII (centrul sufletului. Păcatele sunt nişte viermi. Scoateţi viermii la soare şi ei se vor usca. Păcatele sunt puternice doar la întuneric. Astfel, mărturisiţi păcatele voastre unui singur om, preotul, şi ele vor fi iertate. Sf. Simeon Noul Teolog)

Treapta VII – PACEA (inima curată este temelia păcii. Ce ce are pace în sufletul său, acela Îl are pe Hristos, căci s-a spus că El este pacea noastră – Efes. 2,14)

Treapta VIII – PRIGONIREA PENTRU HRISTOS (pentru faptul că Fiul lui Dumnezeu a fost prigonit, toţi fiii lui Dumnezeu cei după har au vrut să fie prigoniţi. Au socotit aceasta ca un premiu şi au ştiut că sufereau pentru dreptatea lui Dumnezeu.)

Treapta IX MUCENICIA PENTRU HRISTOS (E vârful piramidei. El este plin de rubine de sânge, care vor lumina cu minunată lumină cerească. Aici se întâlnesc toţi cei care au pătimit pentru Hristos).

AŞA SE AJUNGE ÎN TURNUL BUCURIEI!

Vezi N. Velimirovici, Piramida Raiului, 2013, p. 85-138

Câteva Nu-uri necesare călătorilor spre Împărăţia Mirelui Hristos

1. NU te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 1: 29)
2. NU întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 5: 8)
3. NU-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 4: 28)
4. NU face rele şi nu te va prinde răul. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 7: 1)
5. NU te lăsa atras de două ori la păcat, căci şi pentru o singură dată nu vei rămâne nepedepsit. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 7: 9)
6. NU slăbi în rugăciunea ta. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 7: 11)
7. NU-ţi îngădui nici o minciună. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 7: 14)
8. NU nădăjdui în avuţiile tale. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 5: 1)
9. NU urma dorinţelor şi tăriei tale. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 5: 2)
10. NU te face drept înaintea Domnului. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 7: 5)
11. NU batjocori pe omul al cărui suflet este întristat. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 7: 12)
12. NU te întoarce de la cei ce plâng. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 7: 36)
13. NU te teme a cerceta pe bolnavi. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 7: 37)
14. NU te întâlni cu femeia desfrânată. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 9: 3)
15. NU te da în mâinile desfrânatelor. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 9: 6)
16. NU-ţi face plăcere din plăcerea nelegiuitului. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 9: 12)
17. NU părăsi un prieten vechi. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 9: 10)
18. NU trece cu vederea vorbele înţeleptului. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 8: 8)
19. NU dispreţui vorba celor bătrâni. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 8: 9)
20. NU atâţa cărbunii păcătosului. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 8: 10)
21. NU te certa cu omul mânios. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 8: 16)
22. NU ţine sfat cu un nebun. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 8: 17)
23. NU deschide inima ta oricui. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 8: 19)
24. NU OPRI CUVÂNTUL ÎN VREME DE MÂNTUIRE. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 4: 25)
25. NU GRĂI ÎMPOTRIVA ADEVĂRULUI. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 4: 27)

 

Suntem purtători de cruce?

Sfânta Biserică ne aduce aminte de Cruce în mijlocul Marelui Post. De ce?

– să-i întărească pe cei care au slăbit;

să-i însufleţească la şi mai mari nevoinţe pe cei râvnitori.

Când ne-am luat crucea?

Atunci când AM HOTĂRÂT SĂ PLACEM DOMNULUI HRISTOS! (Sf. Teofan Zăvorâtul). Atunci când am întors spatele patimilor şi faptelor păcătoase. Atunci când am zis: „N-o să mai fac!”Amintiţi-vă ce era în sufletul nostru când am spus asta lui Dumnezeu. Atunci am vorbit cu SINCERITATE. Am simţit că suntem gata pe deplin să rezistăm până la sânge (Evrei 12:4) în lupta împotriva patimilor şi poftelor, fără nici o compătimire de sine, jertfind tot ce este păcătos, cu deplină lepădare de sine. (Idem) VĂ MAI ADUCE-ŢI AMINTE CĂ AŞA AM SPUS ŞI CĂ AŞA AM SIMŢIT? Dar acum? CE SPUNEM? CE SIMŢIM?

LUPTA NU E UŞOARĂ! Important este să refuzăm răul ce ne-a pătruns adânc în suflet; să ne ţinem sufletul şi trupul încordat. Acest fapt înseamnă SĂ RĂMÂNEM PE CÂMPUL DE LUPTĂ. ŢARĂ, ŢARĂ, VREM OSTAŞI! Frumos îndemn! Îl ştim din copilărie.

Biserica ne reaminteşte de Domnul răstignit pe cruce. Ea ne spune aşa: „Uitaţi-vă la Domnul care atârnă pe cruce. Vedeţi că după ce s-a suit pe ea nu s-a mai dat jos de pe ea până când şi-a dat Duhul Său lui Dumnezeu-Tatăl”. De aceea să rămânem şi noi pe cruce fără să ne zbatem. Să tăiem orice gând care ne spune să ne dăm jos de pe ea, până când va veni clipa să spunem şi noi: „Părinte, în mâinile Tale ne încredinţăm sufletele noastre”!

Amintiţi-vă că şi DOMNUL A FOST PE CRUCE! TOŢI SFINŢII AU MERS PE DRUMUL CRUCII! NIMENI NU S-A SUIT LA CER CU RĂSFĂŢUL! (Sf. Isac Sirul)

CÂTE TIPURI DE CRUCI EXISTĂ?

TREI, după Sf. Teofan Zăvorâtul: 1. Cruce exterioară (necazuri, nevoi, nefericiri, boli, nereuşite, pierderea celor dragi, nereuşite la serviciu, lipsuri, pagube, defăimări nedrepte, jigniri). 2. CRUCE INTERIOARĂ (se naşte din lupta pentru virtute cu poftele şi patimile). 3. CRUCE HARICĂ (Abandonarea totală şi încredinţarea deplină în voia lui Dumnezeu). Personal cred că acest ultim tip de cruce a fost purtată de Părintele Iosif Trifa şi de fratele Traian Dorz. NOI CE FEL DE CRUCE PURTĂM?

Închei cu zicerea Sf. Maxim Mărturisitorul: TOATE SE CER DUPĂ CRUCE.

Vezi Sfântul Teofan Zăvorâtul, Predici, Ed. Sofia, Bucureşti, 2009, p. 377-384

În Duminica Ortodoxiei

 

CE GREA E …

 

                                                                 Traian DORZ

 

 

Ce grea e lupta sfântă s-o duci pân’ la sfârşit

Pe atâţi de mulţi ispita pe drum i-a prăbuşit

Pe atâţi de mulţi vreo cursă cu zâmbet şi cu jind

I-a-nfăşurat cu flăcări şi i-am văzut pierind.

 

O, nu-i uşoară crucea s-o duci cum vrea Iisus

Cât de puţini mai suie şi cât de mulţi s-au dus

Cât de puţini mai luptă, ce mulţi s-au lepădat

Ori duşi de-o rătăcire, ori morţi de vreun păcat.

 

Câţi am plecat odată pe calea lui Hristos

Cu steaguri şi mulţimi pe drumul scurt, frumos

Ce nume lăudate, ce promisiuni, ce lei

Iar azi, după furtună, cea mai rămas din ei?

 

Ce scumpă-i mântuirea pe care-o dă Iisus

Dar ce puţini o află ducând-o până sus!

A lumii mântuire uşor o poţi avea

Dar nimeni, niciodată, n-a mers în cer cu ea.

 

O, sufletul meu, ţine-ţi cuvântul ce l-ai spus

Du-ţi mântuirea cum fraţii sfinţi şi-au dus

Cărarea dreaptă ţine-o pe mijlocul ei sfânt

Hristos te-aşteaptă-n capăt cu cel mai drag veşmânt!

Pentru ce/cine trăim?

De ce trăim? Pentru că ne-am pomenit trăind, spunea un filosof. Mai târziu ne-am dat seama că trebuie să avem un SCOP al vieţii. Astfel s-a născut întrebarea din titlu.

A trăi înseamnă SĂ ŞTII EXACT PENTRU CINE TRĂIEŞTI.

Care este scopul vieţii?

Iisus Hristos, prin patima şi jertfa Sa, a descoperit lumii care este scopul vieţii. Acesta este VIAŢA şi încă VIAŢA DIN PLIN, adică VIAŢA VEŞNICĂ.

Deci scopul vieţii omeneşti nu este nici pe pământ, nici sub pământ (Sf. N. Velimirovici), ci este ANCORAT ÎNTRU ÎNVIERE. De aceea, a RENUNŢA LA HRISTOS înseamnă a renunţa la SCOPUL VIEŢII. O viaţă trăită numai pentru a fi trăită, fără a avea acest scop înalt, este goală, fără conţinut, fără miez. Gânditorul creştin Petre Ţuţea anunţa că „omul fără Dumnezeu este un biet animal raţional şi muritor care vine de nicăieri şi se îndreaptă spre nicăieri”. Cu alte cuvinte, DEŞERTĂCIUNEA SE IA LA ÎNTRECERE CU ABSURDUL ŞI CÂŞTIGĂ ÎNTOTDEAUNA TRAGICUL.

Ce este viaţa?

1. „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis”. (Ioan: 17,3)

2. VIAŢA E TIMP HRISTIC (Efeseni: 5, 14-16)

3. VIAŢA E TIMP DE NEGOŢ: ” Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se  dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. (Apocalipsa: 3,18)

4. Avem DOUĂ VIEŢI: una pe care o trăim şi alta pe care ne-o construim PENTRU VEŞNICIE. „Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui”. (Eclesiastul: 7,8)

5. 10% dintre realităţile vieţii noastre sunt rodul a ceea ce ni se întâmplă, iar 90% din viaţă reprezintă ATITUDINEA pe care o avem faţă de cei 10%. Deci aproape totul depinde de modul în care ne raportăm faţă de evenimente. Pentru a nu greşi, TOATE să le confruntăm cu EVANGHELIA, cu învăţătura Domnului Iisus Hristos.

6.Vreţi o viaţă fericită?

E simplu. TRĂIŢI DUPĂ FERICIRI! (CELE 9 FERICIRI, cf. Matei: 5, 3-12)

Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. Lupta dintre MIEZ şi AMBALAJ

Astăzi s-a născut Hristos! Să ducem bucuria MÂNTUIRII acolo unde  pătrunde mai greu. În casele săracilor, a orfanilor, la căpătâiul celor bolnavi, la uşile celor certaţi, a celor dezbinaţi, a celor tulburaţi.

Să ne bucurăm pentru că la această veste:

–          Păcătoşii s-au veselit,

–          Orbii s-au luminat,

–          Bolnavii s-au mângâiat,

–          Şchiopii au săltat,

–          Mamele şi pruncii s-au bucurat,

–          Fecioarele au cântat,

–          Împăraţii s-au tulburat,

–          Filosofii s-au ruşinat.

Naşterea Domnului este Maica tuturor sărbătorilor (Sf. Ioan Gură de Aur). Fără Naştere nu ar fi avut loc nici Învierea, iar fără Înviere zadarnică ar fi fost toată zbaterea neamului omenesc.

Sfinţii Părinţi ne învaţă că în Biserică mereu este Crăciun, mereu este Paşti, mereu este Cincizecime. Biserica este peştera mântuirii noastre şi iesle dumnezeiască. De aceea, numai în Biserică putem sărbători pe verticală toate praznicele împărăteşti.

Cum îl primim pe Mântuitorul Iisus Hristos?

Cu nepăsare?

Simbolic?

Tulburaţi?

Întunecaţi de patimi?

Îndemnul Sfinţilor Părinţi este unul desluşit: „nu lăsaţi ascunsă icoana Naşterii Mântuitorului sub zgura păcatelor”.

Ce înseamnă Slăviţi-L pe Hristos? În mod sigur nu înseamnă distracţii deşarte, nebuneşti, care aţâţă poftele: gătitul, vizitele, schimbarea toaletelor etc. Nu înseamnă punerea cap la cap a meselor. Nu înseamnă achiziţionarea unui număr cât mai mare de doze de alcool şi de coca-cola la promoţie (l-am sufocat pe Pruncul Hristos cu acestea). De altfel, am schimbat de mult timp lăcaşul sfânt cu Supermarket-ul, noul templu al lumii moderne.

Dacă vrem să-L slăvim pe Pruncul Hristos, pe Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, atunci trebuie să strigăm fără voce – ne propune Sf. Teofan Zăvorâtul – din adâncul sufletului: „Slavă Ţie, Doamne, că S-a născut Hristos!”. Aceasta ESTE DE-AJUNS. Va fi o cântare lină a inimii, care străbate cerurile şi ajunge la Însuşi Dumnezeu. Aduceţi-vă aminte ce a făcut Domnul pentru noi şi veţi găsi că acest strigăt e pe deplin îndreptăţit.

Totuşi, nu este vremea de verbalism teologic, ci este vremea de aprindere duhovnicească a inimii noastre (focul râvnei) pentru Hristos şi pentru semeni; nu este vremea pentru poveţe, ci pentru mulţumire; nu este vremea pentru învăţături, ci pentru cântări de slavă. De aceea să zicem, împreună cu Sfântul Teofan Zăvorâtul, „Slavă negrăitei Tale milostiviri Hristoase pentru că nu ne-ai părăsit în căderile noastre!”.

Adevărata politică şi adevăratele partide politice

„Adevăratele partide politice sunt profesiunile. Cine n-are profesiune n-are cuvânt în politică. Politica este ştiinţă şi morală aplicată, şi vai de statul care va ofensa legile morale şi va nesocoti adevărul ştiinţei”.

savantul Simion MEHEDINŢI